La aproximativ 6 ani se întâmplă ceva foarte important în gura copilului: apare primul molar permanent, cunoscut popular drept „molarul de 6 ani”.
Și aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii ale părinților:
„Dar nu i-a căzut niciun dinte. Cum să fie dinte permanent?”
Molarul de 6 ani apare în spatele ultimului dinte de lapte. Nu înlocuiește niciun dinte temporar. Pur și simplu își face loc în spatele lor și, odată erupt, va rămâne acolo toată viața.
De ce este atât de important?
Pentru că nu este „doar încă un molar”.
Primul molar permanent are un rol esențial în stabilirea mușcăturii. Pe măsură ce erupe, el contribuie la stabilirea dimensiunii verticale a ocluziei, adică la înălțimea la care se întâlnesc dinții de sus cu cei de jos. Are, de asemenea, un rol important în funcția de masticație și în organizarea întregii dentiții.
De aceea, perioada din jurul vârstei de 6 ani este una foarte importantă pentru dezvoltarea dentiției.
„Dacă a apărut, înseamnă că este deja format complet?”
Nu chiar.
Molarul începe să se formeze cu mult înainte să îl vedem în gură, iar atunci când erupe, dezvoltarea rădăcinilor nu este încă finalizată. În general, rădăcinile continuă să se formeze încă aproximativ 3–4 ani după erupție.
Și nici smalțul nu este la finalul procesului de maturizare. După ce dintele apare în cavitatea orală, smalțul trece printr-un proces de maturizare post-eruptivă, în care devine treptat mai rezistent. Tocmai această perioadă face ca molarul de 6 ani să fie deosebit de vulnerabil la carie.
Iar forma lui nu îl ajută prea mult: suprafața molarului are șanțuri și fosete adânci în care placa bacteriană se poate acumula, mai ales cât timp dintele încă erupe și este dificil de curățat foarte bine.
Dar nu toți molarii de 6 ani au nevoie de ajutor?
Exact.
În multe cazuri, molarul erupe singur, pe traseul său normal. Dar uneori nu are o direcție bună de erupție sau întâlnește un obstacol. De exemplu, un molar permanent poate rămâne blocat parțial sub dintele de lapte din fața lui. Această situație se numește erupție ectopică și necesită evaluare.
Aici intervine avantajul controalelor la vârsta potrivită: putem observa din timp dacă dintele are suficient spațiu și dacă urmează traseul corect. Atunci când este nevoie, putem interveni pentru a-l ajuta să ajungă în poziția potrivită.
Și ce se întâmplă dacă pierdem molarul de 6 ani?
Aici lucrurile devin serioase.
Pentru că este un dinte permanent, nu îl mai schimbăm cu un alt dinte.
Pierderea lui poate modifica relația dintre dinții vecini și dintre cele două arcade, poate duce la migrarea dinților și la modificări ale ocluziei. În funcție de vârsta copilului și de situația dentară, pierderea acestui dinte poate face ca tratamentul ulterior să fie mai complex și poate necesita soluții ortodontice și restaurative.
Asta nu înseamnă că „dacă pierdem molarul, profilul copilului nu mai poate fi corectat niciodată”. Ar fi o afirmație prea categorică. Dar înseamnă că pierderea unui molar permanent atât de important poate schimba semnificativ echilibrul dentar și poate limita uneori opțiunile de tratament.
De aceea, este mult mai simplu să protejăm acest dinte decât să încercăm să reparăm mai târziu consecințele pierderii lui.
Ce putem face noi, ca părinți?
Primul pas este să știm că molarul de 6 ani este permanent.
Apoi, să îl curățăm foarte bine încă din momentul în care începe să apară, chiar dacă este greu accesibil periuței. Pasta de dinți cu fluor, periajul corect și controalele regulate sunt esențiale. În funcție de anatomia dintelui și de riscul individual de carie, medicul poate recomanda și sigilarea șanțurilor.
Nu trebuie să așteptăm să doară. De fapt, ideal este să nu ajungem niciodată acolo.
Molarul de 6 ani este primul mare dinte permanent al copilului. Îl vedem la 6 ani, dar trebuie să ne gândim la el pentru toată viața.
