Uneori, un dinte ajunge într-un punct în care o simplă plombă nu mai este suficientă. Caria a fost prea profundă, nervul dintelui s-a inflamat sau s-a infectat, iar pentru a salva dintele este nevoie de tratament endodontic – tratamentul de canal.
Dar ce se întâmplă, de fapt, cu dintele?
Hai să urmărim povestea lui pas cu pas.
1. Începem prin a salva ceea ce mai poate fi salvat
Atunci când pulpa dintelui – partea din interior în care se află nervii și vasele de sânge – este inflamată sau infectată, ea nu mai poate rămâne acolo. Dacă infecția este lăsată netratată, poate duce la durere, inflamație sau abces.
După anestezie, medicul creează acces către interiorul dintelui și îndepărtează țesutul afectat. Apoi, canalele din interiorul rădăcinilor sunt curățate, dezinfectate și pregătite pentru a fi sigilate.
2. Curățăm „interiorul” dintelui
Canalele radiculare sunt foarte fine și pot avea forme și trasee diferite. Ele sunt curățate și modelate cu instrumente speciale, apoi sunt umplute și sigilate cu un material biocompatibil, cel mai frecvent gutapercă.
Scopul este să îndepărtăm infecția și să închidem cât mai bine spațiul în care bacteriile ar putea pătrunde din nou.
În funcție de situația dintelui, tratamentul poate fi realizat într-o singură ședință sau în mai multe.
3. Și acum apare întrebarea: „De ce mai trebuie reconstruit?”
Pentru că un dinte care a ajuns la tratament de canal este, de multe ori, un dinte care a pierdut deja o cantitate importantă de țesut dentar.
După tratamentul endodontic, trebuie să ne gândim nu doar la infecție, ci și la cum păstrăm dintele pe arcadă și cum îl protejăm de fractură.
În funcție de cât din dinte a mai rămas, putem avea nevoie de o reconstrucție, uneori de un pivot și, în special în cazul dinților posteriori, de o coroană. Nu orice dinte tratat endodontic are nevoie de pivot sau de coroană — alegerea depinde de câtă structură dentară sănătoasă mai există și de poziția dintelui.
4. Pivotul – când dintele nu mai are suficient „perete”
Dacă dintele a fost foarte afectat de carie sau de tratamente anterioare și nu mai există suficientă structură pentru susținerea reconstrucției, se poate folosi un pivot.
Pivotul este introdus în interiorul unei porțiuni a canalului radicular și are rolul de a ajuta la susținerea reconstrucției coronare. Important: pivotul nu „întărește” rădăcina și nu este pus automat după orice tratament de canal. El este folosit atunci când este necesar pentru retenția reconstrucției.
5. Apoi vine coroana – „armura” dintelui
După ce interiorul dintelui este tratat și partea lipsă este reconstruită, următorul obiectiv este să îl protejăm.
La dinții care suportă forțe mari de masticație, mai ales molari și premolari, o coroană dentară poate fi recomandată pentru a acoperi și proteja dintele și pentru a-i reda funcția.
Gândiți-vă la ea ca la o protecție care înconjoară dintele și îi permite să continue să participe la masticație.
Și atunci, de ce facem toate acestea?
Pentru că obiectivul nu este doar să „omorâm nervul”.
Obiectivul este să salvăm dintele natural.
Îndepărtăm infecția din interior, curățăm și sigilăm canalele, reconstruim ceea ce s-a pierdut și, atunci când este necesar, protejăm dintele cu o coroană.
Astfel, încercăm să păstrăm dintele pe arcadă, să îi redăm funcția și să reducem riscul ca el să se fractureze sau să fie pierdut.
Un dinte tratat endodontic nu este un dinte „mort” care nu mai folosește la nimic. Dacă este corect tratat și restaurat, poate continua să funcționeze normal și poate fi păstrat mulți ani, uneori chiar toată viața.
De aceea, atunci când auziți „tratament de canal + reconstrucție + coroană”, nu sunt trei tratamente fără legătură.
Este, de fapt, o singură poveste: încercăm să salvăm un dinte care altfel ar putea fi pierdut.
